Descrierea Comunei Probota
  

CONSIDERAŢII GEOGRAFICO - ISTORICE GENERALE

 

Aşezarea geografică

Comuna Probota este situată în partea de nord-est a judeţului Iaşi, la la o distanţa de 30 de kilometri de municipiul Iaşi. Comuna este formată din satele: Bălteni, Perieni, Probota (Ciulinești este asimilat în prezent satului Probota), învecinându-se la nord cu Comuna Trifeşti, la sud cu Comună Ţigănaşi şi Victoria, la est cu

SATUL PROBOTA

 

Satul Probota se află la o distanță de 25 km N de judeţul Iaşi, pe DN 24C Bivolari-Ştefăneşti-Botoşani.

 

Denumirea satului provine de la numele Mănăstirii Probota care a avut moşii prin părţile acestea. După unele informaţii, satul are o vechime de peste 150 de ani întrucât, 9-10 familii au fost împroprietărite în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe aceste locuri.

 

Satul Probota este centrul comunei cu acelaşi nume, atestată ca aşezare din sec.al XV-lea. Are ca rezervaţii arheologice o necropolă din epoca bronzului şi fierului din sec. II-IV. Pe pantele vestice ale dealului s-au găsit fragmente ceramice din sec. al III-lea.

 

Se împarte în două: satul vechi, numit Probota şi satul nou, adică Ciulineşti sau Gura-Frasinului, înfiinţat în 1879. Primul îşi are numele de la mănăstirea Probota, căreia i-a fost închinat; al doilea i s-a dat de la multele ciuline ce se găsesc prin bălţile de prin jurul lui, precum şi de la pârâul Frasinul ce curge prin el.

 

Localitatea Probota este centru politico-administrativ al comunei cu acelaşi nume. Teritoriul localităţii este situat în parte centrală a comunei. Localitatea dezvoltată pe ambele laturi ale drumului naţional DN 24C, care face legătura cu municipiul Iaşi (spre sud) şi cu localităţile comunelor Ţigănaşi şi Popricani. Prin DN 24 C se realizează legătura cu localitatea Bălteni, iar prin DC 8 care intersectează DN 24C se face legătura cu localitatea Perieni (spre vest). Pe marginea de est a satului trece şoseaua judeţeana Iaşi-Botoșani.

Obiective de interes public

În satul Probota există școala denumită în prezent “Petru Anghel”, înfiinţată cu peste 100 de ani în urmă, sub conducerea învăţătorului Ilie Mardare.

În perioada 1971-1972 se construieşte şi cel de-al doilea corp, format din cabinetul directorului, cancelarie şi 3 săli de clasă.

 

Datorită numărul în creştere al elevilor, de-a lungul timpului, școlii i-au mai fost anexate spații pentru săli de clasă şi grădiniţă. În present, elevii şcolii învaţă în 9 săli de clasă, unele fiind folosite şi ca laboratoare (fizică-chimie, limba romană şi limbi străine, matematică).

 

În anul 2000 şcoala primeşte numele de “Petru Anghel”, după numele învăţătorului şi directorului acestei şcoli, ucis pe front în timpul celui de-al doilea război mondial, în luptele de la Tătarca - Odessa. În prezent, Școala „Petru Anghel” Probota este școală coordonatoare și are personalitate juridică.

Biserica satului cu hramul Sfântul Mare Mucenic Mina şi Sfântul Vasile cel Mare a fost construită mult mai târziu şi anume in anul 1893.

Construita odata cu scoala din localitate.Constructia bisericii a fost realizata exclusiv cu cheltuiala si osteneala satenilor.

 

Locaşul este în formă de navă, având 18 m lungime şi 6 m lăţime. Pictura icoanelor din catapeteasmă are o valoare artistică deosebită, însă numele autorului nu este cunoscut.

 

                              

În curtea bisericii există şi un cimitir al eroilor sovietici din al II-lea Război Mondial.

Căminul cultural – funcţionează într-un local propriu, clădire parter într-o stare rea, amplasat în centrul satului. Funcţionalul cuprinde o sală de spectacole cu 180 de locuri. Pentru viitor este necesară realizarea unei săli pentru activităţi polivalente.

Biserica de la Ciulineşti

SATUL PERIENI

Evoluţie şi aşezare

Localitatea Perieni este situată în partea de nord-vest a teritoriului administrativ la cca. 3 km de centru de comună şi la mai bine 30 km de municipiul Iaşi. Satul se află situat pe terasa înaltă a râului Jijia pe traseul DC8 (Probota- Perieni-Stejari- M. Kogălniceanu) şi este brăzdat de la nord la sud de pârâul cu acelaşi nume, care s-a numit înainte Ostăpceni

                                                                                                                                                                                                                                                                        

În jurul său, în valea Babei şi a Roşcanilor, s-au descoperit resturi de cultura materială din paleoliticul superior, neoliticul timpuriu, începutul migraţiilor şi din feudalismul timpuriu, sec. XII-XIII. Este o aşezare veche ce înglobează şi satul Turia (sec al. XIIIlea), atestată documentar din sec.al XV lea (1473).

Satul Perieni face parte din comuna Probota, cu o populaţie de 1406 locuitori, mai mult decât orice altă localitate din comună. Satul este izolat, 3 km de centrul comunei spre nord-vest pe traseul DC8 (Probota- Perieni-Stejari- M. Kogălniceanu).

În satul Perieni există un alt lăcaș de cult ortodox cu hramul Sfântul Dumitru construită la 1920.

 

Biserica ortodoxă din Perieni - contruita in anul         
1920 si Crucea comemorativa a eroilor locali din cele doua razboaie mondiale - aflata in curtea bisericii din satul Perieni

Activitatea de asistenţă medicală

 

-   este asigurată de dispensarul din Probota; exista punct de lucru unde sunt asigurate servicii medicale si farmacie în sat.

Şcoala ”Grigore Sturdza” Perieni

           Copiii de vârsta şcolară din Perieni urmau cursurile la școala din comuna Cîrniceni, întrucât satul făcea parte din această comună.

Din această plângere reiese că localul de şcoala este asigurat de prinţul Grigore Sturdza a cărui moşie era şi pe teritoriul satului Perieni.

Şcoala înfiinţata era sub forma unei case cu prispă şi se afla pe locul şcolii vechi de azi.

Băncile erau sub forma unor mese lungi, elevii stând de o parte şi de alta a acestora.

În decembrie 1875 şcoala este inspectată de poetul Mihai Eminescu, pe atunci revizor şcolar, şi din procesul verbal încheiat reiese faptul că şcoala nu avea autorizaţie de funcţionare.

Şcoala mai este inspectată în 1877 de revizorul şcolar Constantin Chirica care constată că şcoala nu avea nici un fel de material didactic, clasele nu erau duşumite, aveau gropi şi praf de nesuportat.

Primul învăţător calificat, cu şcoala normală, este Anton Dobre, care învăţa toate clasele I-IV. Apoi, învăţătorul trece pe post de maistru pălării şi copiii erau învăţaţi de şotia să Elena Dobre. A urmat ca învăţători Constantin Laurescu pe timpul căruia s-a construit şcoala de tip Spiru Haret care se află şi azi într-o stare accentuată de demolare.

Şcoala a funcţionat cu clasele I-IV până în 1959 când se înfiinţează ciclul gimnazial.

Până atunci copiii care doreau să-şi continue studiile mergeau la şcoala din Probota.

În 1963 se construieşte localul şcolii din deal care actualmente este prins într-un program de reabilitare prin grija Consiliului Judeţean Iaşi.

 

                      

sătenilor familiile: Ivescu Vasile şi Profira, primul fiind şi erou în războiul pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia bolşevică. Acelaşi profil constituie învățătorul Petru Anghel, fost director al şcolii din Probota, căzut la datorie în septembrie 1941 în luptele de la Tătarca Odessa. În memoria să şcoala din Probota îi poartă numele.

SATUL BĂLTENI

Evoluţie şi așezare

Numele său este legat de poziţia sa geografică, aflându-se lângă numeroasele balţi de altădată sau poate de un Baltă. Pe teritoriul satului au fost descoperite vestigii de cultura materială mezolitice, neolitice, din epoca bronzului, fierului şi a migraţiilor. Este o aşezare veche, atestată documentar din sec. al XVIII- lea (1772).

 

                      

Satul Bălteni a fost atestat documentar în anul 1613, în vremea domniei lui Radu Voievod. Acest domn dăruieşte credinciosului boier şi vornic Nestor Ureche mai multe sate, printre care şi Bălteni, pe Prut.

 

Satul este aşezat în partea de nord a comunei Probota. A făcut parte, la început, din comună Hermeziu, apoi, din anul 1887, din comuna Cîrniceni. După 1901, satul a fost arondat comunei Ţigănaşi, iar din 1926, comunei Perieni. În 1933, satul revine din nou la comună Hermeziu, până în 1942, când trece la comuna Probota, din care face parte şi în prezent. De menţionat este faptul că, între anii 1818-1824, satul Bălteni a fost distrus în întregime de ciumă, cunoscută şi sub numele, Ciuma lui Caragea”. Ca urmare, în sat au rămas numai trei bătrâni şi foarte puţini copii. În 1832, satul este domeniu domnesc, aparţinând domnitorului Mihail Sturdza. Acesta începe să construiască o fabrică de spirt, pe care o dă în

exploatare în 1836. Având nevoie de muncitori, domnitorul a adus robi, cărora li s-a dat denumirea de salahori.

 

În anul 1864, domnitorul Ioan Cuza dă legea de reformă agrară, împroprietărind 79 de salahori ce lucrau pe moşia lui Mihail Sturdza. Fiecare clăcaş a primit câte patru fălci de pământ: arabil, fâneaţa, imaş, bălti. Şase ani mai târziu, în 1870, o parte din moşia Sturdzeștilor a fost vândută lui Vintilă Cicei – care stăpânea moşia Perieni.

 

La începutul secolului al XX-lea, satul Bălteni se află pe moşia ce aparţinea Mariei Mehedinţi, soţia geografului Simion Mehedinţi. Aceştia aveau o casă boierească (pe locul căreia s-a construit ferma zootehnică după colectivizare), unde locuiau vara pentru a supraveghea muncile agricole. Satul Bălteni a fost drum de trecere şi pentru Costache Negruzzi spre moşia şi conacul de la Hermeziu, atunci când îşi petrecea vacantele împreună cu figuri remarcabile de la Junimea sau când organiza celebrele părți de vânătoare şi pescuit.

 

Din 1962, școala Bălteni s-a transformat în şcoala generală, cu clasele I-VIII. Spaţiul era insuficient, fiind compus din două săli de clasă, una tip Spiru Haret şi o anexă (acestea din urmă au fost afectate considerabil de seismul din 1977). Timp de 2 ani s-au făcut cursuri şi în locuinţe închiriate de sat, construindu-se, în 1962-1963, încă două săli de clasă.

Biserică din Satul Bălteni, Comuna Probota, Judeţul Iaşi, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost construită înainte de 1838 şi sfinţită în anul 1841 de către P.S. Filaret Beldiman,  cu    binecuvântarea    I.P.S. Mitropolit Veniamin Costache. Construcţia este din cărămidă şi piatră, este acoperită cu tablă și fost împodobită cu cele necesare de Banul Ilie Anastasiu împreună cu soţia sa Ecaterina. Construcţia are formă de navă, cu altarul arcuit.  Biserica din Bălteni are o suprafaţă construită de 124 m.p. Atât în interior, cât şi în exterior nu este împodobita cu pictura. În decursul anilor, biserica a avut mai avut mai multe reparaţii de întreţinere. În anul 1957 i s-au adăugat 6 (şase) contraforturi pentru consolidare în partea de răsărit.

CADRUL GEOGRAFIC NATURAL AL COMUNEI PROBOTA


                          

Relieful

 

                                              

Geologia

Teritoriul comunei Probota este situat din punct de vedere geografic, în parte de est, sud-est a Câmpiei Moldovei, în cadrul subdiviziunilor acesteia – Câmpia colinară Jijia – Bahlui şi Lunca Prutului

 

Resursele geologice pe teritoriul comunei Probota sunt modeste. Argilele şi luturile prezente în jumătatea de vest sunt exploatate local şi folosite pentru cărămizi.

 

Clima

 

Datorită poziţiei geografice a comunei Probota, clima să are un caracter temperat-continental de nuanţă excesivă, încadrându-se ţinutului climateric al podişului deluros al Moldovei. Ea este influenţată în mare măsură de prezenţa maselor anticiclonilor atlantic şi continental. În timpul verii predomină timpul secetos, cu temperaturi ridicate. Iarna această zonă geografică este acoperită de mase de aer venite dinspre nord-est şi nord, fiind adesea expusă vicolului.

Temperatura aerului

                   

Evapotranspiraţia

O altă caracteristică importantă a climatului, care depinde de întregul ansamblu de condiţii naturale, dar în primul rând de regimul termic al aerului, este evapotranspiraţia. Analizând raportul dintre cantitatea de apă primită prin intermediul precipitaţiilor şi cea pierdută prin evapotranspiraţie, putem vedea dacă regiunea are o umiditate suficientă sau deficitară.

 

Vânturile

Vânturile cele mai frecvente sunt cele de nord, nord-vest şi sud-est, direcţia dominantă fiind nord-vest, pe care se înregistrează şi vitezele cele mai mari; secetele, brumele târzii, ploile cu grindină şi furtunile mari sunt fenomene hidrometeorologice destul de frecvente. Cea mai redusă frecvenţa o are crivatul, care bate iarnă din nord-est, viscolind zăpada.

 

Referitor la dinamica atmosferei se poate obţine energie neconvenţională pentru utilizare locală, prin instalaţii eoliene uşoare amplasate fie în luncă, fie pe suprafeţele descoperite ale dealurilor înalte. De asemenea este posibilă utilizarea energiei solare pentru prepararea apei calde de consum, în zona comunei durata de strălucire a soarelui depăşind 2000 ore anual, iar radiaţia solară fiind între 115- 120 kcal/cm² pe an.

 

Pe fondul climateric general, în zona joasă a luncii Prutului se înregistrează un microclimat specific de luncă, caracterizat prin variaţii termice mai mari, fenomene de inversiune termică dinamică mai activă a atmosferei.

 

Hidrografia

                                            

Regimul hidrologic al Prutului se caracterizează prin variaţii ale nivelurilor şi debitelor dar creşterile acestora, produse vara şi primăvara, nu mai sunt foarte mari datorită acumulării Ştânca-Coştesti care le reglează. De asemenea, nu se mai produc inundaţii ca urmare a îndiguirii executate. Ceilalţi afluenţi au un regim torenţial, creşterile de nivel şi debite producând eroziuni ale albiilor şi excese de umiditate în luncile înguste. Nu se produc inundaţii ca urmare a regularizării debitelor de cele câteva iazuri existente, precum şi ca urmare a reprofilării şi îndiguirilor locale a albiilor în cadrul luncii.

 

Pârâul Frasin, afluent permanent al Prutului, îşi are izvoarele Roşca şi Roşcuta în satul Roşcani şi după ce adună pâraiele: Plopii, Roşcani, Păuleni trece pe teritoriul comunei Probota. Are un debit neconstant, un curs de 27 km şi o suprafaţa a bazinului hidrografic de 141 km². Are în cursul său o salbă de 10 iazuri utilizate piscicol.

Pârâul Cerchezoaia colectează apele pârâului Morii, se strecoară printre dealurile

 

Perişorul şi Cerchezul, traversează şoseaua naţională şi coteşte paralel cu ea până în satul

 

Probota, unde se varsă în Frasin. Are o lungime de 17 km şi un bazin hidrografic de 64 km².¹

 

Apele de suprafaţa sunt completate de câteva iazuri, cel mai mare fiind la limita de nord-vest a teritoriului, format prin bararea naturală a văii de către o alunecare de teren masivă. Iazurile reprezintă resurse hidrologice destul de importante, reţinând o cantitate de apă în teritoriu. Iazurile, lacurile naturale de luncă, bălţile şi gârlele erau braţe de scurgere şi alimentare ale Prutului, rezervoare de pete, cu un volum mic de apă. În prezent sunt asanate, cu excepţia Prutului de la Bălteni, declarat rezervaţie naturală. Bararea repetată a pârâului Frasin a avut ca rezultat formarea iazurilor Căuești (cu suprafaţa de 5 hectare), Roşcani şi Comora. La poalele dealului Turia se găseşte iazul Stângăceni care îşi adună apele din pâraiele Calcea şi Porcului. Între dealurile Unchetea şi Morii, apele pârâului Cerchezoaia au fost adunate într-un lac de acumulare, numit de săteni La Baraj. Acest lac, amenajat, ar putea deveni un minunat loc de agrement pentru turişti.

 

Apele subterane

 

Apele subterane sunt sunt evidenţiate prin izvoarele ce apar la zi la baza versantului de racord, unele fiind captate pentru ameliorări locale (Ferma Bălteni, Bălteni) sau în cişmele publice. În urma analizelor chimice efectuate s-a constatat că apa freatică are un ph cuprins între 7,66 şi 8,75 şi temperatura în jur de 9^o.. Mai bune calitativ sunt apele subterane din baza teraselor, dar şi aici sursele captate vor trebui protejate.

 

Solurile

Pe teritoriul comunei, datorită caracteristicilor şi distribuţiei factorilor pedoclimatici, se întâlnesc soluri zonale, dintre care cele mai răspândite sunt cernoziomurile şi solurile cenuşii de pădure. La acestea se adaugă solurile intrazonale  halomorfe, cunoscute sub denumirea de « sărături », cărora le aparţin « soloneţurile » (sulfato-sodice) şi « solonceacurile » (sulfatice).  Gama  solurilor  zonale  şi  intrazonale  este  completată de solurile azonale.

 

      

Flora şi vegetaţia

Vegetaţia naturală care se dezvoltă pe aceste soluri este formată în principal din pajişti stepice, de deal şi de luncă, la care se adaugă o vegetaţie de pădure sub formă de areale reduse în nord, nord-vestul comunei şi în apropierea albiei Prutului. Predomină stejarul şi gorunul, iar în luncă plopul. Pe unii versanţi cu degradări au fost făcute plantaţii de salcâm şi frasin.

Bogată şi diversificată flora comunei – un tipic landşaft de silvostepa, (câmpie cu ochiuri de pădure) – a reţinut atenţia botaniştilor. Prutul marchează limita de răspândire a numeroase specii sau indica direcţia din care au migrat. Pe Prut Au limită estică următoarele plante din zonă: Melampyruş barbatum (grâul prepeliţei), Melampyruş bihariense (miaza noapte), Xanthium riparium (curnuţ), iar limita vestică, pe Prut, o are doar Tulipa bibesteiniana. Pe teritoriul comunei au fost identificate 36 asociaţii vegetale, a căror compoziţie floristică, extrem de variată şi puternic mozaicata însumează 476 de specii, din care 36 specii sunt plante rare. În pădurea Roşcani există laleaua pestriţă sau biblica Fritillaria meleagriş, plantă ocrotită. De asemenea, o suprafaţa de 35 ha din pădurea Roşcani, cu cărpiniţa şi plante rare, a fost declarată rezervaţie naturală.

 

                                          

Rezervaţia Roşcani aflată în nordul satului Perieni şi al pădurii Turia- Cărpiniţa (Carpinus orientalis) a fost identificat în anul 1957, de N. Doniţa, în nordul masivului forestier Roşcani, atât pe platoul şi coasta de sud-est a dealului, cât şi la baza versantului opus, la altitudinea de 177 m şi o înclinare a plantelor ce variază între 25^o şi 40^o.

Cărpiniţa, element submediteraneean, apare frecvent în parcelele 41, 42 şi sporadic în parcela 44, alături de gorun, stejar, frasin şi  carpen. Vegetaţia cu cărpiniţa, supusă influenţei ponto-sarmatico-siberiene, se află aici cu totul izolată de arealul sau din ţara – la circa 220 km mai spre nord de cea mai nordică staţiune, Jideni Râmnicu-Sărat. Alături de cărpiniţa vegetează dârmozul, scumpia şi mai puţin mojdreanul, specii sudice, care au migrat, probabil, spre nord, de-a lungul dealurilor Prutului, în subboreal. Înconjurată în partea de sud şi est de culturi agricole, rezervaţia este supusă factorului antropic. Pentru menţinerea condiţiilor ecologice normale, protejarea florei şi vegetaţiei, se impune interzicerea păşunatului, a tăierilor şi liberei circulaţii prin rezervaţie.

         îngustă, mâna de apă;

^§  pădurile cu arbori: stejar, gorun, carp, jugastru, frasin, ulm ;

 

^§   arbuşti: cărpiniţa, dârmoz, Gladiş, porumbar, şoc, corn, clocotiş;

 

^§  liane şi stratul ierbos cu: iedera, hamei, iarba moale, pochivnic, toporaşi, lăcrămioare, umbra iepurelui, hasmaciucs, turiţa mare.

Rezervaţia Pruteţ Bălătău

Rezervaţie de interes ştiinţific regional (prin Hotărârea nr.8/1994 a Consiliului Judeţului Iaşi), cu o suprafaţa totală de 24, 89 ha, localizat în lunca Prutului, acvatoriul reprezintă un biotop unic, în măsură să asigure reproducerea şi conservarea unor specii de peşti autohtoni reduşi numeric în apele naturale: roşioara, lin, ştiucă.

 

amfibieni: broască mare de lac, broasca mică de lac, buhaiul de baltă cu burta roşie, buhaiul de

 

baltă cu burta galbens;

 

reptile: şarpele de baltă, broasca ţestoasă de lac;

 

păsări: nagâţul, stârcul cenuşie, pescăruşul râzător, lişiţa, raţa mare, cristeiul de baltă, barza albă,

 

buhaiul de baltă;

 

mamifere: bizamul, vidră;

 

În concluzie, în teritoriul comunei Probota cadrul geografic, deşi puţin variat, oferă condiţii de valorificare pentru dezvoltarea activităţilor agricole şi a satelor: terenuri plane şi stabile de luncă, terase şi interfluvii, versanţi cu expoziţii diferite şi înclinări accesibile climatului destul de favorabil, resurse de ape subterane din terase şi de ape de suprafaţa reţinute în iazuri, resurse de nisip şi pietriş, soluri apte pentru diverse culturi agricole, resurse forestiere.

 

Pentru prevenirea şi evitarea fenomenelor nefavorabile sau pentru ameliorarea şi valorificarea elementelor mai puţin corespunzătoare a celor executate, continuarea acţiunii de plantare şi împădurire a versanţilor degradaţi, executarea de plantaţii de protecţie a localităţilor fata de elementele climatice sau faţă de unele activităţi umane, extinderea irigaţiilor, valorificarea resurselor de nisip şi de pietriş.